nous sommes montagnards

6 iunie 2010

desi suntem foarte obositi dupa tura de ieri , am dormit bine si ne-am simtit confortabil in cabana Piatra Arsa, chiar daca micii sportivi aflati aici in cantonament au avut petrecere pana tarziu in noapte; si ne trezim destul de devreme (in jurul orei 6:30) cu gandul de a prinde macar sfarsitul rasaritului si de a pleca cat mai devreme, sa putem astfel admira traseul fara a ne face griji asupra timpului sau a caldurii....

luam micul dejun in camera, consultam inca o data notitele de pe hartile printate A4 si stabilim trenul de intoarcere si pornim incet urmand dunga albastra spre Stana Regala de care micuta Yoyo nu se va mai putea desparti peste 3-4 ore cand vom fi ajuns acolo..

ne luam ramas bun de la platou si de la jnepenis si incepem a ne bucura de piciorul Pietrei Arse, o adevarata gradina naturala, parca toate sunt asezate la locul lor dupa un plan peisagistic bine gandit

coborarea devine din in ce mai placuta si mai spectaculoasa iar noi facem numeroase fotografii si admiram fiecare coltisor si fiecare planta,

aceasta este o dimineata perfecta!

privim inapoi spre platou si traseul parcurs,

si de fiecare data Yoyo spune :"Nu pot crede ca ca de acolo am venit!!!"

iata si Valea Prahovei marginita de crestele muntilor

pentru ca iubim muntele si il respectam, acesta ne trimite o caprita neagra sa ne multumeasca, pe care o surprindem doar cu privirea nu si cu aparatul foto in acest punct

"gradina Piciorul pietrei arse"

din nou florile..

gasim si locul perfect pentru o gustare, de unde ascultam in prima auditie "corul" unor lupi prezenti pe varful din fata noastra;

servim ce mai gasim prin rucsac: cateva eugenii, un mar, etc.; mai mult eu, pentru ca Yoyo este 3/4 inlemnita de 'muzica' prietenilor nostrii, lupii,

insa eu nu ma grabesc deloc, ma bucur ca ii aud, nu pentru faptul ca as putea fi hrana lor ci doar ca ei inca mai exista in Carpati,

cat si de banca aceasta pentru care ii multumesc celui care a pus-o acolo...

iata si Poiana Stanii Regale

facem un mic popas in Poiana si mergem la Stâncile Franz Ioseph, amenjate din timpul Regatului cu scari si balustrade, de unde turistii pot admira Valea Prahovei pe un segment intins sau pot folosi pentru 50 de bani/minut, telescopul amenajat recent pe terasa stancii

urmeaza coborarea spre Sinaia, traseul spre oras este plin de turisti care merg la Poiana Stanii Regale ori la stancile mai sus amintite dar si de montaniarzi care se indreapta spre varfurile muntilor dornici sa le descopere secretele

drumul este pavat inca din timpul familiei regale ca de altfel mai toata infrastructura Vaii Prahovei, si prevazut cu balustrade

ajungem in oras si ne indreptam catre gara prin parcul orasului, mereu plin de viata

au fost doua zile frumoase din care am mai invatat noi lucruri si plecam cu ganduri mari, iar fotoliile trenului ne cufunda in vise frumoase cu drumetii incitante

Traseu: Piatra Arsa- Piciorul Pietrei Arse - Poiana Stanii Regale - Sinaia.

Marcaj: dunga albastra pe fond alb.

Timpi intermediari relativi: au fost dar nu si notati...

Timp parcurgere traseu relativ: aproximativ 5 ore...

Mai poti citi si:

Jepii Mari - Cantonul Jepi - Cabana Piatra Arsa (1950m) 5. iunie. 2010

iata-ne asadar in iunie de aceasta data o tura mai bine organizata, cel putin din punct de vedere al informarii...

este un weekend special pentru noi, dar si o zi importanta in lume (5 iunie este Ziua Mondiala a Mediului)

pornim! Yoyo cu gandul ca v-a fi o tura de o zi, dar eu, marturisesc ca nu imi plac lucrurile facute in fuga, si decid singur ca ne vom caza pentru o noapte

reusind in final sa o conving si pe ea...unde?

nu stiam!...

dar acolo unde vom ajunge, drumul acesta si cel de intoarcere ne vor vraji cu adevarat si ne vor convinge sa revenim pentru mai multe ture, iar dupa ce le vom fi terminat pe acestea vom putea sa ne aventuram si la alte drumetii mai importante, mai serioase...

a trecut ceva timp de atunci, motiv pentru care timpii sunt greu de amintit....

am plecat in zori cu acelasi autobuz RATB catre Gara de Nord de unde ne luam o pizza si cate o cafea (a mea cu lapte, a ei cu mult lapte "moccacino" cum ii spune ea - "Latte Macchiato"), aceste fiind micul dejun, servit bineinteles in tren....

pana la Ploiesti dormim amandoi, dar cand Valea Prahovei se arata, magia ei ne trezeste si emotiile cresc....urmeaza o frumoasa experienta

traseul incepe de la telecabina din Busteni (Poarta Bucegilor) - altitudine 882m, comun cu cel care duce la Cascada Urlatoarea pe o portiune mica,

noi mergem in dreapta si ne lasam acoperiti de padure, care ne va ascunde pana la Cantonul Jepi de ochii celor ce par a nu intelege...

dupa cateva minute de mers, suntem norocosi si gasim un izvor, facem plinul sticlei luate inca din Bucuresti si ne facem curaj...parem a fi singuri pe acest traseu

muntele alb zarit de noi din tren se arata a nu fi asa cum credeam eu "calcar" ci zapada! Da este iunie si altitudinea nu este una foarte mare la care gasim zonele cu zapada

aici unul din rucsacuri datorita greutatii cedeaza, dar nu definitiv...vom reusi sa ajungem cu el acasa

padurea ni se arata minunata

din nou zapada

si iata si florile... la care trebuie sa le fac poza, .... asa vrea ea, pentru ca le indrageste dar si sa faca o mica pauza,

(chiar daca nu sunt un talentat ori cunascator in ale fotografiei, imi port aparatul foto in toate calatoriile si fac sute de poze zilnic), dar si mie imi face placere sa fotografiez florile si cam orice gasim interesant pe munte

el este un varf, sau o creasta :)

pana la momentul in care vom afla denumirea lui stiintifica exacta, sau daca este doar un molid, o angiosperma inflorita, in fine, o explicatie!, il vom numi copacelu ciudat 1

incolo

indica 2 ore si 15 minute

nu cred ca am ajuns in timpul asta...

cred ca este o feriga si chiar una protejata

probabil un Polytrichum commune (muschi de pamant)

pe aici decidem sa facem un popas, servim cate un sandwich si stabilim ceea ce trebuie sa facem in continuare

Trebuie sa spun ca din terte motive unul din noi nu este foarte motivat de a mai inainta, mai ales ca un alt drumet ne sperie anuntandu-ne ca acolo sus pe platou ploua si mai ales, citez: "cu asa incaltari nu se poate ajunge" (incaltarile noastre fiind adidasi...).

Un lucru il stim sigur, noi cand plecam ultima solutie este intoarcerea, o consideram cea mai nepotrivita decizie si preferam in locul intoarcerii sa inaintam chiar daca nu avem cazare garantata, nici cort, mizam pe timpul avut la dispozitie!

reusesc sa o conving pe Yoyo ca nu mai este mult, desi urmau inca doua portiuni dificile pentru ea...

pornim....

iar muntele ii rasplateste pe cei ce il indragesc si cu vreme buna si mai ales cu <<el>>

portiunile cu lanturi si cabluri de sustinere de-a lundul traseului sunt putine, dar una din ele este destul de dificila insa nu imposibila, urcam si noi, iar mai multi drumeti coboara, sunt de varste destul de inaintate, poate chiar a 3-a, dintre care jumatate sunt doamne

alte flori ...

Valea Prahovei

il vom numi copacelul ciudat 2

ca si Napoleon spunem: "Am invins!" iata-ne ajunsi langa cantonul Jepi (1960m)!

mai fotografiem o floare,

admiram muntele,

parcurgem prin jnepenis poteca spre cantonul jepi...

La canton intalnim 4 turisti care raman uimiti de cat de obositi paream, nu am sa ii numesc inca pantofari pentru ca nu demult eram si eu asemanator lor;

ne oferim reciproc informatii referitoare la traseu,

ei urcasera cu telecabina si dupa ce au ratacit cateva ore pe platou, decid acum ( cred ca era ora 16), sa coboare pe Jepii Mari, o decizie nu prea buna credem noi...avand in vedere ora si faptul ca dupa cum aratau nu plecasera pentru a parcurge un traseu fie el si unul de genul pana la Peles ori pana la Cascada Urlatoarea...

ne place mult acest arbust

Pinus mogo (jneapan)

zapada din jnepenis se zareste pe aceasta poteca si vom vedea si pe varfurile din jurul cabanei

ne bucuram ca am ajuns iar eu si mai mult deoarece am reusit sa o conving pe Yoyo sa ramanem peste noapte aici,

o conving eu dar si ceea ce ni se arata,

ne indragostim de platoul acesta, de posibilitatea efectuarii a multe trasee cu pornire de aici;

cabana este pentru noi una foarte buna, ce ofera conditii de cazare si hrana excelente, avand in vedere ca suntem pe munte...

doamnelor si domnilor:

Cabana Piatra Arsa (1950m)

cabanierul, un om pe care trebuie sa il laud aici, ne ofera o camera de care aveam atat nevoie,

facem un dus,

rectificam bugetul si coboram sa servim cina unde servim cate o portie de ciorbita si

o portie de felul 2 cu cate o bautura carbozoasa, pentru 40 de lei cu tot cu bacsis

apoi admiram apusul de soare si imprejurimile cabanei,

vremea este excelenta iar bucuria acelei seri nu o voi putea reda sau descrie vreoadata,

privelistea este nu doar placuta cat si ludica;

ne indeamna sa ne facem planuri pentru alte drumetii...

jnepenisul acesta, linistea de aici, modul in care am fost primiti,

apa calda, mancarea (care pentru noi sunt importante, deoarece nu suntem, cel putin azi, adeptii drumetiilor cu cortul) si traseul de a doua zi ne vrajesc...

dupa o seara minunata, dimineata ne trezim foarte devreme, prindem si putin din rasarit, iar in jurul orei 7:30 pornim spre Sinaia pe Piciorul Pietrei Arse